Propagandă comunistă: Păreri și interpretări ale amintirilor din copilăria comunistă

Alaltăieri, cineva m-a rugat să-i spun de unde poate cumpăra „14 nuanțe de roșu” în versiune electronică.
O găsești peste tot dacă te pricepi să folosești motoare de căutare.
Pentru că nu este o persoană care navighează mult pe internet, m-am dus pe Google Books să-i dau un link direct.

Apăs pe „14 nuanțe de roșu” și, fără să vreau, notez că are 4 stele din 5. Mă refer la notă, la cât de mult a plăcut cartea celor care au citit-o.
De regulă, nu am curajul să verific recenziile. În trecut, am avut multe căderi nervoase din cauza lor.
Ca cititor, ai dreptul să-ți spui părerea despre o carte - ca autor, ai datoria să o accepți, chiar dacă nu ești de acord.
Dar dacă tu, ca cititor, nu suferi deloc când dai o notă proastă unei cărți (că este dreptul tău) - ca autor, simți un cuțit în inimă. Fiecare cuvânt negativ este o tortură.
Am făcut cursuri intensive ca să învăț cum să controlez durerea provocată de recenzii „oneste”.

Este absurd ceea ce spun, știu. Mi-e greu să explic ce se petrece cu un scriitor când cărțile lui primesc note proaste.
Iar, tu, dacă nu vrei să-ți faci o carieră în acest domeniu, n-ai cum să înțelegi, oricât ai vrea.
Și e mai bine pentru tine, crede-mă. Nu vrei să știi cât de mult rău face o recenzie negativă. Și nu numai din punct de vedere emoțional.
Voi dezvolta acest subiect pe un alt blog.

4 stele nu sunt puține, dar, pentru un autor care și-a pus sufletul într-o carte de memorii, nu sunt nici multe.
Tu, să fii autor, câte stele ai dori să aibă cartea ta de referință? 
Nu câte crezi că merită, ci câte ai vrea să dea publicul cititor? 
Cinstit.

Uitându-mă cu atenție, văd că 5 persoane și-au spus părerea și 4 stele este media.

Ceea ce poate însemna mai multe lucruri:

• toate cele 5 persoane consideră că atât merită - și asta nu-i bine, dar nu-i nici rău

• 2 persoane au dat 5 stele iar 3 au dat 3 stele - nu toți oamenii reacționează la fel. Am citit recenzii extraordinare scrise de unii care au dat 3 sau 2 stele. Un paradox. 
• etc. 

Aceste variabile pot face mai mult rău decât o singură părere de 4 stele.

Verificând linkul cărții pe Google, vezi că 4 persoane au dat 5 stele, iar una a dat 1 stea.
Și persoana care a dat o stea a zis și de ce: „Propagandă comunistă.”

Fotografie de pe Pixabay

N-am simțit nici cea mai mică emoție.
Nu șoc, nu tristețe, nu dezamăgire, nu supărare.
Nu știi niciodată ce-i în capul cuiva.
Dar n-am putut să nu mă întreb cât a citit din carte acest om care mă acuză - chiar dacă nu direct - că fac propagandă comunistă?
Mă gândesc că dacă citești începutul - prefața? - ai putea să crezi că este propagandă, mergând mai departe, nu ai cum să rămâi de aceeași părere.
Dacă crezi asta după ce ai citit cartea-ntreagă, există o mare problemă undeva.
Fie nu m-am exprimat eu cum trebuie, fie ai ales tu să înțelegi ceea ce eu n-am scris și nu gândesc.

Repet.
Nu m-a durut deloc această recenzie de 1 stea. Scriu despre ea deoarece - acum circa o săptămână - am ascultat o predică a unui preot din Iași, care m-a făcut să reflect foarte mult asupra unor lucruri lumești.
„Interviu cu Dumnezeu” de Octavian Paler a fost subiectul central al acelei predici.
Și-n acest interviu, Dumnezeu spune multe lucruri pe care ar trebui să le știm toți.
În acest caz fac referință la fraza (puțin modificată): „Doi oameni se pot uita la același lucru și pot să-l vadă în mod diferit.”

Ca autor, a trebuit să învăț asta pe propria piele - chiar dacă știam de mult.
Noroc că sunt și blogger și-am avut parte de multe atacuri la persoană până acum.
Unele au fost atât de crunte încât am abandonat blogging-ul și chiar țara natală.
Dar datorită acelor atacuri am devenit autor.

Nu zic că nu mă doare când cineva nu apreciază munca mea, dar n-am ce să fac.
Nu pot mulțumi pe toată lumea.
Și nici nu scriu pentru toată lumea, scriu pentru oameni sensibili și obiectivi.

Acum, numele meu nu este extraordinar de cunoscut, dar, într-o zi, știu sigur, se vor găsi oameni care să apere cărțile mele.

Până atunci, mă închin în fața celor care mă sprijină cu fapta și cuvântul.
Orice inițiativă pozitivă este mărturie de apreciere și nu trece neobservată.

Vreau să nu te îngrijorezi pentru mine, te asigur că nu dau multă importanță recenziilor negative, dimpotrivă.
Cele pozitive mă ajută să dorm bine noaptea, căci știu că n-am dat niciodată o carte de 1 stea cititorilor.
Uite câteva aici:

• https://14nuantederosu.blogspot.com/2018/09/pareri-despre-memoriile-mele-comuniste.html
• https://14nuantederosu.blogspot.com/2018/09/alte-pareri-despre-amintirile-din.html

Mulțumesc celor care au dat maximul de stele pe Google, Goodreads etc. Maximul am dat și eu când am scris.
Dar oamenii cresc și se dezvoltă de la o zi la alta. Am învățat multe de atunci și voi învăța și mai multe de-acum încolo.

În viitorul apropiat, vei avea certitudinea că ai contribuit la succesul unui autor care scrie din suflet pentru tine.

Și știi ce mai zic? 
Chiar de-ar fi doar un singur om care iubește ceea ce fac, eu aș fi mulțumită.
Că-n epoca asta (a consumerismului) suntem bombardați de informații, cărți, reviste, ziare... Ne este greu să găsim ceva pe gustul nostru.
Ca cititor, mă simt absolut copleșită de numărul uriaș de cărți ce ies în fiecare zi.
Pentru unii, recenziile sunt fundamentale în alegerea unei lecturi.

Din experiență personală, obiectivă, zic că n-ai cum să știi cum este o carte dacă nu o citești tu - valabil și la filme, tablouri, cântece etc.
Asta pentru că fiecare dintre noi are gusturi, percepții, așteptări și idealuri diferite.
Dar să citești o carte cere mult timp.
De aia recenziile au greutate.

Când mă uit la câte stele are „Mizerabilii” de Victor Hugo (pe diferite site-uri - cartea care mi-a deschis apetitul pentru lectură), mi se face rău.
Cred că „Mizerabilii” este una dintre cele mai minunate cărți scrise vreodată.
Evident, asta-i părerea mea.