Iubiri și mărțișoare - Fragment din Amintiri din Copilăria Comunistă

Sunt atât de ocupată cu căsuța mamei mele că am uitat complet că azi este 1 Martie. Parcă mi-a venit să plâng când o prietena mi-a trimis o felicitare virtuală cu urări de bine de 1 Martie. 

Iubesc tradițiile noastre de 1 Martie. Iubesc mărțișoarele și uite că trece și fără să dau sau să primesc un mărțișor. Real vreau să zic. 

Dar, am o surpriză pentru cei ce citesc și sunt interesați de cartea mea de memorii comuniste, 14 nuanțe de roșu, un fragment din capitolul Iubiri și mărțișoare. 

Sper să îți placă. 

Fotografie de pe Pixabay

... 

Dacă ai avut norocul – sau nenorocul (depinde din ce punct de vedere privești) – să trăiești vreo 10 ani în timpul dictaturii lui Ceaușescu, știi că pe atunci mărțișoarele se puneau în piept celor mai mari precum: profesori, învățători și părinți.

Și cât de mult iubeam tradiția asta, chiar dacă-mi bătea inima ca la un pui de șoarece alergat de toate pisicile, ori de câte ori ne ridicam toți smeriți din bancă și mergeam în față să-i prindem cu bold mărțișorul în piept fiecărui profesor, educator sau învățător.

Îmi țineam respirația și mâinile îmi tremurau atât de tare, că nu reușeam să bag boldul bine.

Și cădea afurisitul de mărțișor la pământ, parcă dinadins. Iar eu, roșie ca un rac fiert 10 ore, mă aplecam și-l ridicam, încercând iar, la fel sau poate și mai neîndemânatic, să-l înfig unde nimeream.

Și doamna, ori domnul, aștepta calm ca eu să termin și să dau rândul celor din spatele meu, care, de multe ori, la fel ca mine, tremurau de emoție.

Mărțișorul simboliza multe lucruri pe atunci, asta depinzând de cui îi era oferit și de cine.

Când îl dădeai adulților, în 99,99% din cazuri agățat în piept, era un semn de prețuire și de respect.

Când o fată i-l oferea unui băiat (invers nu era regula la noi în sat pe-atunci), era semn de iubire.

Ori era din simplă complezență sau mai rău: din milă.

Da. Am oferit mărțișoare unor colegi de clasă din milă că nu le oferea nimeni altcineva.

Și lucrul ăsta putea fi extrem de periculos, căci, cum am spus, mărțișorul dat de o fată unui băiat însemna clar „ochi dulci”. Și nu mai puteai scăpa de băiat după asta. Te băgai în bucluc până peste cap dacă te lăsai în balia milei.

Numai că eu... eu nu eram și nu făceam ca alte fete. Nu. Eu nu le agățam mărțișoarele în piept, cum era tradiția. Pregăteam foi de caiete fără linii (nu dictando și nu de matematică, ci foi simple fără nimic pe ele – sigur au un nume) şi agățam mărțișorul de ele. Apoi le îndoiam, ca un fel de plic, și când suna clopoțelul de pauză, așteptam să iasă toți afară și-l vâram cât ai clipi în bancă.

Știi cum erau băncile pe atunci. Aveau un raft unde să ții geanta, caietele și ce mai aveai tu. Acolo puneam foia îndoită și apoi fugeam de-mi scăpărau picioarele.

Și nu făceam asta pentru că voiam să fiu originală, ci pentru că mi-era rușine! Îmi bătea inima ca la un pește pe uscat. Cum am zis, eram peste măsură de timidă.

În plus, o făceam din milă, căci știam clar că acei băieți nu aveau să primească mărțișoare.

Noi, fetele, discutam cu săptămânile care și cui îi dă ce și cum. Ba chiar făceam liste. Nu știu cum puteam să particip la astfel de activități, când, sincer, de pe atunci știam că n-am să mă mărit.

Dar am zis, nu-s toată „cheie de biserică”.

Și anumiți băieți nu erau pe lista niciunei fete. Eu nu spuneam nimănui nimic și le puneam acestor băietani mărțișoare în bancă.

Dar au fost cazuri în care am fost văzută și mi-am atras atențiile unor copilandri care mă lăsau complet rece. Nu era deloc plăcut, deși câteodată mă simțeam flatată.

 Îs om și eu, nu?

Totuși, era un băiat căruia îi dădeam mărțișorul cu simbolul corect: iubire. Băiatul deștept și deosebit de drăgălaș. Ținta tuturor fetelor din clasă. Bine, poate nu a tuturor, dar a majorității. Cum am zis, discutam despre asta pe ascuns.

Dar eram șmecheră de mama focului, că deseori nu admiteam c-aveam să-i dau mărțișor. Asta, pentru că mă îngrozeam când auzeam câte mărțișoare avea să primească băiatul în cauză, căruia refuz să-i dau numele. E un om însurat, cu copii.

Poate lui i-ar pica bine să-și găsească numele în cartea mea de memorii într-o astfel de circumstanță amoroasă, dar nu și nevestei lui. De ce să o fac geloasă pe ceva ce s-a întâmplat în trecut, când eram doar niște copilandri care habar n-aveau ce-i dragostea? Eu aș fi geloasă și i-aș refuza drepturile (de exemplu: mă doare capul) cel puțin o lună pentru o astfel de chestie.

Glumesc. Doar nu-s țicnită. Cel puțin 6 luni!

N-o cunosc pe nevasta omului. O fi vreo ex-colegă de clasă? Uite că am devenit instant curioasă. Am să merg să mă uit pe Facebook, că-l am în listă de ceva timp. Mai-mai că nu l-am recunoscut când mi-a cerut prietenia.

Ce se mai schimbă oamenii... 

Și pe 1 Martie din fiecare an (1981-1989), umbla băiatul drăgălaș cu pieptul plin de mărțișoare, țanțoș ca un curcan. 

Și ceilalți băieți l-ar fi ucis pe loc, dar ce puteau face, dacă nu erau și deștepți, și frumoși, și gentlemeni?

Căci mixtul ăsta ne îndemna pe noi să ne concentrăm atenția pe acest băiat.

Erau mai mulți băieți frumușei în clasă și deștepți pe măsură, dar nu erau drăguți, gentlemeni adică. Nu. Nu știau să se poarte cu fetele. Le vorbeau urât și le tratau fără respect, că ei erau deștepți, iar ele... fete de țărani.

Și cum am zis, deseori ascundeam faptul c-am să-i dau mărțișor. Prea multă concurență la un singur băiat. În plus, nu voiam să știe că aveam și eu o slăbiciune de tip amoros.

De aceea, și lui îi lăsam mărțișorul în bancă în mare secret.

Nu cred că eram singura care făcea asta, dacă mă gândesc bine acum.

Și m-au văzut alții și m-au spus de câteva ori și iată cum, într-un an, de 8 Martie, mi-a dat „înapoi” și el o felicitare scrisă de mama lui.

Că ăsta era prețul mărțișorului oferit de copilandre băietanilor. La 8 Martie, băiatul era așteptat să ofere o felicitare tuturor fetelor ce i-au dat mărțișor.

Și felicitarea, de regulă, avea un preț mai mare decât mărțișorul. Iar multe familii nu-și permiteau să cumpere 10 felicitări odată. Băieții nu aveau bani și nu puteau băga părinții la cheltuială.

Dar părinții unora dintre băieți, mamele mai bine zis, erau mândri de succesul copilașilor lor și se împingeau la mai multe cheltuieli. Două mame, cel puțin, introduceau o ciocolată în plicul cu felicitarea.

Și ce bucuroase erau fetele când le primeau. Cum știi, pe atunci era mare lipsă pe rafturile magazinelor, în special la sate.

Ciocolata era mai rară decât aurul.

Și din nou... numai acum îmi dau seama că poate băiețelul nu era chiar așa de râvnit cum era ciocolata.

Mai bine că am refuzat să-i dau numele, că s-ar întrista să afle asta.

Urât din partea mea să cred că fetele dădeau mărțișoare din interes.

Adevărul era că băiatul merita, ciocolată sau nu. Sper că el știa asta pe atunci. Nu știu.

Am primit și eu ciocolată de 8 Martie, chiar dacă dădeam mărțișoare pe ascuns? Am primit, că m-au prins în fragrant sau m-au pârât alții.

Ciprian, colegul de bancă, îmi dădea. Și nu știu dacă măcar lui aveam curajul să-i agăț mărțișorul în piept. Era o lege nescrisă ca fata să-i ofere un mărțișor colegului de bancă.

Dar dacă băiatul nu dădea felicitare de 8 Martie, anul următor era sigur că pe 1 Martie ar fi umblat cu pieptul gol.

Nu cumva felicitarea era un semn că și băiatul împărtășea aceleași sentimente de... iubire (copilărească)?  

Vai de capul meu dacă era așa. Nu m-am gândit niciodată.

Sunt în panică totală acum, căci primeam multe felicitări de 8 Martie. Chiar și de la băieți din alte clase mai mari și mai mici.

Ce nesimțită mă credeau toți dacă era așa, că nu m-am „uitat” la niciunul niciodată.

De-mi plăcea de cineva, mă făceam „proastă”. Adică nu ziceam nimic nimănui. Mai ales fetelor, că m-ar fi dat de gol negreșit. Nu te puteai juca cu astfel de lucruri.

Să mă întorc la mărțișoare.

Așadar, după ce elevii agățau în piept adulților mărișoare, fetele dădeau băieților și apoi fetele își schimbau mărțișoare între ele. De obicei.  

Mărțișorul avea o putere divină și dacă cel pe care-l primeai era mai frumos sau mai nou decât cel primit de alte fete, era semn bun. 

Între fete, mărțișorul era un simbol de prietenie cu nenumărate interpretări și variante de interpretări... în fine… Fetelor le place să complice, se știe. 

Erau cazuri în care o fată agăța un mărțișor în pieptul unei fete, dar cealaltă nu făcea la fel. Ceea ce însemna că cea care oferea prețuia amiciția destinatarei, dar nu și invers.

Câteodată cea care nu oferea la schimb (cam așa era) nu o făcea pentru că pur și simplu nu avea niciun mărțișor.  Sau niciun mărțișor demn de fata ce oferea prima.

Ce complicate logici, nu?

Cred că te doare capul. Şi pe mine. Mi-au ieșit pieri suri, dar n-am terminat. Este mai mult și totul se explică până la final.

Și conta foarte mult momentul în care se oferea mărișorul. Dacă se oferea în dimineața zilei, mai ales înainte de a intra în clasă, însemna că fetele țineau mult una la alta.

Dacă se oferea pe la prânz, însemna că renunțaseră să dea mărțișoare cuiva dimineața și te-au ales pe tine, de nevoie.

Iar dacă se oferea după ore, era clar că le rămăseseră mărțișoare și nu aveau cui să le dea.

Dar, în același timp, complet în opoziție cu ce am explicat mai sus, putea să fie că așteptau să primească un mărțișor frumos, ca să ți-l dea ție. Mai ales dacă tu i-ai oferit la prima oră și n-ai primit în loc. Asta însemna că prietenia ta era cea mai importantă pentru fata care aștepta să-ți dea mărțișorul în ultimul moment.

Dar dacă mărțișorul era urât, voia doar să scape de el. Ori că a sperat să primească un mărțișor frumos, dându-le altora pe cele acătării pe care le avea, și a rămas cu buzele umflate.

În acest caz, ambele destinatare cădeau prost.

De multe ori, cea care nu primea la schimb dimineața, sau când oferise ea, se ofensa de moarte și seara (ori la 5 secunde, 10 minute sau o oră după) nu mai voia să-l  primească.

Câte prietenii au legat și dezlegat mărțișoarele... Pfff.

Și dacă fetele erau certate, mărțișorul era o ocazie perfectă de împăcare. Însă dacă nu erai un căpos sau căpoasă ca mine și refuzai categoric să permiţi nenorocitei de fete care ţi-a furat bluza dată de unchiul să-ţi agațe un ghiocel (mărțișor) în piept. 

.... 

O primăvară senină și plină de împliniri!
Dacă îți legi șnurul de la mărțișor de un copac, îți urez ca toate dorințele tale să se îndeplinească.

Mărțișoarele leagă iubiri și prietenii.

Fotografie de pe Pixabay